Sunt blocat într-un labirint
Unul întunecos
Simt că nu sunt singurul captiv
În negrul cel ”lucios.”
Mii de suflete, cu lacrimi mii
Striga-ntruna„De ce nu vii”
Roșiatice și-aprinse răni așteaptă
Dar nimeni nu le-nchide-n dată.
Captive între atâtea curse otrăvitoare
Se zbat spre înălțime insistent
Puterile însă le slăbesc.
Te așteptăm să vii cu Lumina-Ți adevarată
Să frângi întunericul și leagă sufletele de orice rană
Să ne dai putere de-a zbura spre Ceruri
Unde Slava-Ți va straluci de-apururi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu