Din prima clipă cand te-am văzut am stiut ca vei fi pentru mine mai mult decât o amică, mai mult decât o simplă fată, mai mult decât o simplă ființă pe acest pământ. Nu puteam sta în picioare gândindu-mă că doi ochi căprui mă privesc adânc. Picioarele mi se muiară, echilibru-mi pirdusem de mult. Deși trupu-mi slabit de vraja-ți „malefică” lunecă spre pamântul roșiatic, gândul îmi e liber ca să zboare, învingând astfel gravitatia. Eram orbit de imensa-ți strălucire , nu vedeam dincolo de tine.
Profitând de dragostea mea naivă, de ochii mei pe-ale căror pupilă erai pictată ca un soare strălucind in toată puterea lui, ca o lună care-mi luminează sufletul întunecat, ți-a fost mult ,mai ușor să mă conduci cum vrei tu. Eram ca un vițel care merge pe mâna macelerilor.
Deodată norii ți-au întunecat întreaga față , luna nu mai lumina deloc sufletul ce încet murea. Câteva secunde ți-a fost deajuns ca să „fii ca lumea” uitând că tu nu ai nevoie de aprecierile lumii, uitând că ești specială, ai un preț în ochii mei și te iubesc nespus.
Astfel sentimentele mele au ajuns pe masa măcelarilor, iar un imens fior al sabiei l-am simțit infipt adânc în inimă. Lacrimile-mi clocoteau în ochi, transformăndu-se în foc încins. Vroiai experiențe și senzații noi. Nepăsându-ți de rănile provocate.
Mi-am dat seama într-un târziu că tu erai o înșelaciune frumos zugravita. Dar petru că ochii-mi erai orbiți, iar urechile surde de alte sfaturi prietenești, auzeam doar ademenirile tale care într-un final m-au condus la un dezastru.
Niciodată nu trebuia să mă „complic” cu tine! Ai fost ca o portocală putredă în interior, atrăgându-ți clienții doar cu coaja.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu