Pe la spate

“…dar stai că încă n-ai auzit-o.Mi-a mai zis că eşti un ratat,că nu ştii face nici măcar curăţenie;apoi când ai fost în concediu medical nu a crezut că eşti bolnav,ci vroiai doar să scapi de lucru.Multe lucruri au ajuns la urechile şefului direct din gura ei.Crede-mă că eu nici o dată nu te-aş vorbi pe la spate, dar acuma ti-am “zis” lucrurile astea ca să ştii”
Sigur că astfel de discuţii,deja sunt obişnuite si de aceea nu se iau măsuri.Nimeni nu e perfect. Şi de unele slăbiciuni ale oamenilor profită mulţi,mai ales atunci cănd sunt în opoziţite sau pur şi simplu nu le place faţa unora.
A bârfi înseamnă a vorbi de rău o persoană,când aceasta nu e prezentă la discuţia ta. Dacă o vorbeşti de bine,şi o lauzi nu se consideră bârfă.Mai e o excepţie :atunci când îi spui persoanei în cauză că va şti şi altcineva de lucrurile sau vorbele pe care le-a zis,ea nefiind prezentă la discuţie:”o să-i spun să ştie şi el ce ai făcut”.Desugur şi de această dată există riscul “înfloriturilor” sau altfel spus minciunilor să mai adaugi cate ceva pentru a-l “înfunda” pe celălalt.
Sunt destule pasaje Biblice în care bârfa este o urâciune înaintea Domnului.Unul dintre versete este versetul 19 din Proverbe 6.Unde sunt descries câteva lucruri pe care Dumnezeu le urăşte, şi în versetul 19 îl urăşte pe “martorul mincinos şi pe cel ce stârneşte certuri”. Dacă vorbeşti de rău pe cineva,celui căruia îi spui se va enerva si odată ori va izbucni o ceartă între el şi cel pe care l-ai bârfit sau e o fire mai tacută v-a “înghiţi în sec“dar se va vedea în faptele luică ceva nu e O.K.În Proverbe 10:18 asemănarea,celui care “duce” vorba mai departe,este cu un nebun,”Cine ascunde ura are buze mincinoase şi cine răspândeşte BÂRFELILE este un nebun”.Ca să ştii când să taci,nu trebuie sa ai studii superioare sau sa fii cineva important din societate,drept dovada versetul 20 din Proverbe 17: “chiar ;I un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea şi de priceput dacă şi-ar ţine gura”,deşi conform versetului 27 din acelaş capitol “cine-şi înfrânează vorbele cunoaşte ştiinţa şi cine are duhul potolit este un om priceput”.Mă întreb:de ce oare e mai uşor sa vorbeşti de rău,decât să vorbeşti de bine pe cineva?Din momentul în care bârfeşti pe cineva persoana respectivă işi pierde încrederea şi îi este mai greu să se deschidă.De aceea când participă la un grup,poate chiar de rugăciune,îi e frica sa spună anumite lucruri ca să se protejeze, crezând că ceea ce v-a spune va ajunge şi la alţii cu puţine”inflorituri”.
“ Cine umblă cu BÂRFELI dă pe faţă lucrurile ascunse;şi cu cel ce nu-şi poate ţine gura să nu te amesteci.”(Proverbe 20:19). Probabil că cel puţin apparent nu există o pedeapsă imediată pentru bârfă,dar”...în ziua judecăţii oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor,pe care-l vor fi rostit”căci din cuvintele tale vei fi scos făra vină şi din cuvintele tale vei fi osândit”(Matei 12:37-37).
Bîrfa distruge relaţii,desparte chiar şi pe cei numiţi copii ai Domnului,însemnând că aceasta a ajuns în familia mare a Domnului.Dumnezeu ne cheama să fim uniţi,smeriţi fără prefăcătorie,dar cum toate acestea, dacă există bârfă între copii Lui.
În încheiere vreau sa vă las cu gândul acesta:”nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii fraţilor!Cine vorbeşte de rău pe un frate sau judecă pe fratele său,vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea”.Şi daca judeci Legea nu eşti împlinitor al Legii ci judecator!