Pe malul marii la asfintit sta o fecioara asteptandu-si cu nerabdare Iubitul. Parul ei ca de matase, auriu ca razele soarelui, ochii ei de-un albastru marin reprezenta atat sinceritatea, cat si inocenta! Asteptarea era parca atat de grea incat fecioara incepuse-a plange...nu dupa mult timp , simti parca o mana ce-i mangaia crestetul, zicand: "De ce plangi si oftezi tu suflet fara aparare...?" Era chiar vocea Lui din Ceruri, a Iubitului Divin care coborase langa fata, povara si durerea-i vindecase. Ohh! cat Te-am asteptat sa vii, sa-mi vorbesti macar o data, sa-Ti vad chipul luminos si ochii-Ti de carbune-aprins. Esti exact cum Te-am visat, Esti Maret, Stralucitor, ca Tine altul nu gasisem. Tu esti Print de Imparat din vesnicie-n vesnicie. Mi-ai jurat iubire nesfarsita si neconditionata sacrificandu-Ti viata pentru mine. Eu vreau sa Te iubesc mai mult, sa fiu lipita doar de Tine, vreau ca nimeni sa nu ne desparta, nici avere si nici "amici", vreau ca Tu sa fii prioritatea si scopul vietii mele, vreau sa-,mi dedic viata pe deplin doar Tie, inima sa-mi bata ritmul inimii Tale. Ce faci Tu sa fac si eu, unde mergi Tu sa merg si eu, dragostea sa fie peste noi formand un singur trup.
Apoi Iubitul inimii ei ii aratase Casa Lui dincolo de Cerul cel albastru, promitandu-i ca Se v-a intoarce pe al Slavei Nor, pentru a-si lua mireasa pentru eternul zbor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu