Dimineata a venit. Ma trezesc degraba sa vad daca iar singuratatea deja m`a incoltit. Camerele sunt goale, ferestrele inimii sunt deschise, vantu`mi raceste prea mult fiinta,amintirea`mi macina mereu rarunchii...iar ai plecat din casa inimii mele, lasand un aer rece de amintiri placute. N`am stiut aprecia de`ajuns dragostea`ti mareata,dar singuratatea m`anvatat a pretui mai mult persoana de mult plecata...Las geamul inca larg deschis, in speranta revenirii tale,sa`mi incalzesti din nou casa singuratica si neagra. Asteptarea-i asa de grea, orele se transforma`n zile, dar eu stiu ca vei veni pe`al cerurilor norisori,umplandu`mi din nou fiinta cu iubirea`ti calduroasa.Casa mea din nou va fi de viata fericita.
imi pare tare rau pentru suferinta ta.Domnul sa te intareasca si sa iti dea speranta ca il vei intalni pe nori.
RăspundețiȘtergere:)frumos. durerea naste frumos. imi este demonstrat inca o data. multumesc
RăspundețiȘtergere